BOCCEAGÍU, bocceagii, s. m. (Înv.) Negustor ambulant care își purta marfa într-o boccea. [Var.: boccegíu s. m.] – Tc. bohçacı. Vezi definitia »

CONTRADICTÓRIU, -IE adj. (despre idei, tendințe, fenomene) care se contrazic între ele, care se exclud reciproc; contrar. ♦ în ~ = în opoziție de idei cu ceva sau cu cineva. (< fr. contradictoire, lat. contradictorius) Vezi definitia »

STÂNJINÍU, -ÍE adj. v. stânjeniu. Vezi definitia »

AMFÍBIU¹, amfibii, s. n. Avion special construit pentru a se înălța și a coborî atât (de) pe uscat cât și (de) pe apă; automobil sau tanc special construit pentru a putea merge atât pe uscat cât și pe apă. – Fr. amphibie (< gr.). Vezi definitia »

RECHIZITÓRIU, rechizitorii, s. n. 1. Cuvântare a procurorului în care acesta expune, în fața instanțelor de judecată, punctele pe care se sprijină acuzarea. ♦ Act prin care procurorul deschide acțiunea penală împotriva infractorului și dispune trimiterea lui în judecată. 2. Fig. Acuzare gravă și violentă. [Var.: rechizitór s. n.] – Din fr. réquisitoire. Vezi definitia »