stăvúță, stăvúțe, s.f. (reg.) herghelie mică de cai. Vezi definitia »

ZĂMOȘÍȚĂ, zămoșițe, s. f. Plantă cu tulpina ramificată de la bază, acoperită cu peri aspri, cu flori mari de culoare galben-deschis și purpurie, catifelate la mijloc (Hibiscus trionum).- Zămos (= zemos) + suf. -iță. Vezi definitia »

MĂTĂSÂNĂ adj. f. (Pop.; despre iarbă) Mătăsos. – Din mătase + suf. -ină. Vezi definitia »

CÁRDĂ, carde, s. f. Mașină folosită în filaturi pentru dărăcirea (și prelucrarea) mecanizată a unui material textil. – Din fr. carde. Vezi definitia »

secáră s. f. – Plantă graminee (Secale cereale). – Var. săcară. Mr., megl. sicară, istr. secǫrę. Lat. sēcāle (Diez, I, 373; Pușcariu 1493; REW 7763; Aebischer, ZRPh., LVI, 392-402), cf. ven. segăla și lat. sēcāle › alb. thëkëre, it. segale, prov. seguel, fr. seigle, cat. segle. – Der. secărea, s. f. (plantă furajeră, Bromus secalinus; chimen, Carum Carri); secărică, s. f. (chimen; rachiu de secară); secăriță, s. f. (chimen; plantă, Ramischia secunda); secăros, adj. (se zice despre grîul amestecat cu secară). Vezi definitia »