RIHTUÍ, rihtuiesc, vb.lV. Tranz. A croi și a îmbina prin cusături piesele de piele care compun obiectele de încălțăminte; a pune căptușeala unei fețe croite. – Probabil din germ. richten. Vezi definitia »

ștrăifuí, ștrăifuiésc, vb. IV (reg.) 1. (în forma: ștrefui; despre drumuri forestiere) a acoperi cu traverse de lemn pentru a înlesni târârea buștenilor. 2. (despre bușteni) a târî cu ajutorul animalelor de tracțiune. 3. (refl.; despre cai) a se lovi în mers cu un picior de altul. 4. (refl.; în forma: ștrofui; despre cai) a bate din picioare. Vezi definitia »

șimituí, șimituiésc, vb. IV (reg.; despre pereți) a murui. Vezi definitia »

LĂNȚUÍ vb. IV. v. înlănțui. Vezi definitia »

păvuí, pers. 3 sg. păvuiéște, vb. IV refl. (reg.; despre pământ) a se surpa. Vezi definitia »