HOLOTÚRI s. f. pl. Clasă de animale marine fără schelet sau cu scheletul redus la plăci calcaroase tegumentare și cu o coroană de tentacule în jurul gurii; animal care face parte din această clasă. – Fr. holothurie (lat. lit. holothuria). Vezi definitia »

haramtúturi s.n. pl. (reg., înv.) mărunțișuri, catrafuse. Vezi definitia »

ZÂMBRÍ, zâmbrésc, vb. IV. Tranz. 1. A râvni, a jindui. 2. A amenința, a-și arăta colții. (cf. zâmbi) Vezi definitia »

trăscărí, trăscărésc, vb. IV (reg.) 1. a tresări în somn. 2. a se zbate, a se chinui. 3. a se îneca mâncând. 4. a sări înapoi. 5. a (se) hodorogi. Vezi definitia »

OPRÍ, opresc, vb. IV. 1. Tranz. A întrerupe (brusc) o mișcare, o acțiune, un proces, un fenomen în desfășurare, a face să înceteze, să stea pe loc; a stăvili, a curma. ♦ Refl. A conteni, a înceta, a stagna. 2. Intranz. și refl. A sta pe loc; p. ext. a întârzia, a poposi, a zăbovi. ♦ Tranz. A întrerupe din mers o ființă, un vehicul; a face să stea pe loc. ◊ Expr. A opri calea (cuiva) sau a-i fi oprită calea = a sta în calea cuiva; a împiedica pe cineva (din drum). ♦ Tranz. A reține (prin rugăminți) pe cineva undeva, a-l determina să rămână. ♦ Tranz. A reține cu forța, a sechestra; a aresta. 3. Tranz. A reține pentru sine, a pune deoparte, a-și însuși un obiect, o valoare etc. ♦ A rezerva, a reține (pentru mai târziu) locuri, bilete etc. 4. Refl. A se așeza (temporar), a se stabili, a se fixa undeva. ♦ A-și îndrepta ochii, privirea, atenția etc. asupra unui lucru, asupra unei probleme etc.; a se concentra asupra unui punct, asupra unei chestiuni etc. care merită atenție; a insista. 5. Tranz. A împiedica de la o acțiune, a nu îngădui, a nu permite; a interzice. ♦ Refl. A se stăpâni, a se înfrâna, a se abține de la ceva. [Imper. sg. și: (reg.) opreá] – Din sl. oprĕti. Vezi definitia »