smiceá, smicéle, s.f. 1. (înv. și reg.) vârf ascuțit al unor obiecte, al unor organe anatomice etc. 2. (reg.) cantitate mică din ceva. 3. (înv.) bucată mică (ruptă sau tăiată) din ceva; fărâmă. 4. (reg.) nume dat unor obiecte cu vârf ascuțit: fus, bețișor, cuțitaș, cuțit. 5. (pop.) ramură tânără, lăstar, mladă, mlădiță. 6. (pop.) ramură de măr sau de păr cu muguri vegetativi. 7. (reg.; la pl.; în sintagmă) sâmcele de ziuă = zori (ale zilei). 8. (reg.) spic subțire de iarbă. Vezi definitia »

SUPRAVEGHEÁ vb. I. tr. A ține sub observație, a păzi. ♦ refl. A-și controla purtarea, vorbele; a se păzi reciproc. [< supra- + veghea, după fr. surveiller]. Vezi definitia »

ghiulea, ghiulele s. f. (sport.) 1. minge șutată cu putere (în fotbal). 2. minge violentă catapultată (în handbal) 3. puc izbit violent cu crosa (în hochei). Vezi definitia »

Incapacitatea individului de a recunoaste fete de oameni,uneori chiar a propriului chip. Vezi definitia »

ÎNAÍNTEA prep. (Construit cu gen.) 1. (Cu sens local) În fața, dinaintea (cuiva sau a ceva). Înaintea ochilor. ♦ De față cu..., față de... 2. (Cu sens temporal) Anterior, mai devreme decât... – Din înainte. Vezi definitia »