EXTRINSÉC, -Ă adj. 1. care vine, care este luat din afară, din circumstanțele exterioare și nu din esența lucrurilor. 2. (anat.; despre organe) situat în afara locului normal. 3. (despre semiconductoare) care conține impurități. (< fr. extrinsèque, lat. extrinsecus) Vezi definitia »

BÓDICEC s. n. împiedicare a acțiunilor adversarului printr-o blocare corp la corp la hochei pe gheață. (< engl. badycheck) Vezi definitia »

AVANBÉC (‹ fr.) s. n. (CONSTR.) Partea din amonte a unei pile de pod, avînd rolul de a despărți firul apei și de proteja pila. Vezi definitia »

AMÉSTEC, amestecuri, s. n. 1. Reuniune de lucruri diverse; complex format din elemente diferite; amestecătură (1), combinație, mixtură. ♦ (Chim.) Produs obținut prin punerea laolaltă a mai multor substanțe care își păstrează proprietățile caracteristice. 2. Amestecătură (2). 3. Intervenție într-o afacere; participare (necerută sau forțată) la treburile sau relațiile altora; ingerință. ◊ Expr. A (nu) avea (vreun) amestec = a (nu) avea un (vreun) rol într-o afacere, a (nu) avea (vreo) legătură cu cineva sau ceva. – Din amesteca (derivat regresiv). Vezi definitia »

OSTÁTEC, -Ă s.m. și f. v. ostatic. Vezi definitia »