HOMOCROMÍE s. f. 1. adaptare a culorii unor animale (reptile, pești, insecte) la mediul înconjurător. 2. proprietate a două tipuri de celule ale glandelor salivare de a lua aceeași culoare cu colorantul. (< fr. homochromie) Vezi definitia »

urticáție, urticáții, s.f. (pop.) urzicare. Vezi definitia »

CHOROGRAFÍE s.f. v. corografie. Vezi definitia »

propiețíe, propiețíi, s.f. (înv.) 1. ocrotire, protecție. 2. prietenie, familiaritate. Vezi definitia »

LEXICOLOGÍE s. f. Disciplină a lingvisticii care se ocupă cu studiul lexicului. – Din fr. lexicologie. Vezi definitia »