TĂBĂCĂRÉSC, -EÁSCĂ, tăbăcărești, adj. Care aparține tăbăcarilor, privitor la tăbăcari. ◊ Lână tăbăcărească = lână care se smulge de pe pielea de oaie dată la tăbăcit. – Din tăbăcar + suf. -esc. Vezi definitia »

DONCHIHOTÉSC, -EÁSCĂ, donchihotești, adj. Caracterizat prin donchihotism. [Var.: donchijotésc, -eáscă, donchișotésc, -eáscă adj.] – Din fr. douquichottesque (după pron. sp. a n. pr. Don Quijote). Vezi definitia »

ARABÉSC I. s. n. 1. ornament inspirat din arta arabă. ◊ motiv decorativ ornamental din diverse combinații de figuri (linii, frunze, flori) împletite simetric. 2. mod de exprimare prin exces de ornamente; procedeu stilistic care realizează acest mod. 3. figură în baletul clasic, la patinaj sau la gimnastică, cu piciorul și brațul liber spre orizontală. 4. ornament muzical. II. s. f. piesă muzicală cu o linie melodică bogat ornamentată. (< fr. arabesque) Vezi definitia »

BOGASIERÉSC, -EÁSCĂ, bogasierești, adj. (Înv.) De bogasier, caracteristic bogasierului. [Pr.: -si-e-] – Bogasier + suf. -esc. Vezi definitia »

CĂMĂTĂRÉSC, -EÁSCĂ, cămătărești, adj. Care este propriu cămătarului, care se referă la camătă sau la cămătar; de camătă. ◊ Capital cămătăresc = capital bănesc folosit pentru a obține camătă. – Cămătar + suf. -esc. Vezi definitia »