CÂINÉSC, -EÁSCĂ, câinești, adj. 1. Care aparține câinilor, privitor la câini. ◊ (Pop.) Dinte câinesc = canin. 2. Fig. (Despre atitudinea, manifestările cuiva) Rău, dușmănos, hain; (despre vreme, situații, împrejurări) vrăjmaș omului, greu de suportat; aspru, câinos. – Câine + suf. -esc. Vezi definitia »

MAHALAGÉSC, -EASCĂ, mahalagești, adj. Specific mahalagiului, de mahala. – Mahalagiu + suf. -esc. Vezi definitia »

CĂSNICÉSC, -EÁSCĂ, căsnicești, adj. (Rar) Care ține de căsnicie, privitor la căsnicie. – Casnic + suf. -esc. Vezi definitia »

ORTOMĂNÉSC, -EÁSCĂ, ortomănești, adj. (În poezia pop.) De ortoman, haiducesc. [Var.: iortomănésc, -eáscă, iortomănești adj.] – Ortoman + suf. -esc. Vezi definitia »

abolésc tranz. 1) (legi, ordine, dispozitii oficiale etc.) a declara nul printr-un ordin; a abroga; a anula; a contramanda; a revoca. 2) (institutii) a face sã înceteze existenta (printr-un ordin); a desfiinta; a lichida; a suprima. Vezi definitia »