PRISTÁV, (1, 2) pristavi, s. m., (3) pristavuri, s. n. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Persoană care anunța populației știrile oficiale; crainic. ♦ Funcționar administrativ; ispravnic. 2. S. m. Vătaf pe moșia unui boier. 3. S. n. (Înv.) Comunicare oficială, ordonanță, poruncă. – Din sl. pristavŭ. Vezi definitia »

VĂTÁV s. m. v. vătaf. Vezi definitia »

protáv, protávă, adj. (înv.) neplăcut. Vezi definitia »

RUSÁV, -Ă, rusávi, -e, adj. (Înv., sec. XVII) Blond. (din rus²; ucr. rusjavyj) Vezi definitia »

BOLNÁV, -Ă, bolnavi, -e, adj. (Adesea substantivat) Atins de o boală; suferind. ◊ Expr. Bolnav de moarte = grav bolnav. – Bg. bolnav. Vezi definitia »