zeínă s. f., g.-d. art. zeínei Vezi definitia »

MORFOGENÉZĂ s.f. 1. Dezvoltarea configurației morfologice a organismelor în cursul ontogeniei. 2. Formarea profilului solului sub acțiunea factorilor naturali. 3. Ramură a geomorfologiei care se ocupă cu studiul originii formelor de relief; morfogenie. [< fr. morphogenèse, cf. gr. morphe – formă, genesis – naștere]. Vezi definitia »

TRIZAHARÍDĂ s.f. (Chim.) Substanță aparținând grupului de zaharuri a căror moleculă provine din condensarea a trei molecule de monozaharide. [< fr. trisaccharide]. Vezi definitia »

(LAT.SINISTER-STÂNG.)TENDINTĂ INĂSCUTA DE A UTILIZA DE PREFERINTĂ UN MEMBRU STÂNG,PENTRU ORICE MIȘCARE VOLUNTARĂ SAU SPONTANĂ. Vezi definitia »

EXTREMÁLĂ s.f. (Mat.) Funcție care realizează extremul unei funcționale. [< fr. extrémale]. Vezi definitia »