năzuí (-uésc, năzuít), vb. – 1. A se adăposti, a se refugia. – 2. A se îndrepta către, a se adresa. – 3. A-și îndrepta privirile, a aspira, a pretinde. – 4. A solicita, a implora. Sl. nazyvati „a invoca” (Cihac, II, 214; Tiktin), cf. sb., cr. naz(i)vati „a dori”. – Der. năzuință, s. f. (aspirație, pretenție; dorință); nizui, vb. refl. (Trans., a se osteni, a se strădui), prin intermediul mag. nézni; nizuință, s. f. (Trans., aspirație, țel). Vezi definitia »

șcordăluí, șcordăluiésc, vb. IV (reg.; despre boi) a se împunge. Vezi definitia »

strânguí, strânguiésc, vb. IV (reg.) a (se) strânge, a (se) aduna, a (se) întruni. Vezi definitia »

dinstuí (dinstuiésc, dinstuít), vb. – (Olt.) A pune fund la un butoi. Sb. dance „fund de butoi” (Scriban). Vezi definitia »

bintătuí (-uésc, -ít), vb. – A pedepsi. Mag. büntetni (DAR; Gáldi, Dict., 107). În Trans., rar. – Der. bintătuială, s. f. (pedeapsă). Vezi definitia »