sgribulí (-lésc, -ít), vb. refl. – A se strînge, a se ghemui, a se încovriga de frig sau de teamă. – Var. zgribuli, scriburi, screbuli, screburi. – Mr. gribuire „a se încovoia”. Creație expresivă (Meyer-Lübke, Zrph., 1923, 228). S-a mai explicat prin sb. škrebatati „a plesni” (Cihac, II, 343), prin slov. zgrbiti „a se încreți” (Tiktin), prin slov. zgrbljen „încrețit”, rut. dryguliti „a tremura” (Densusianu, GS, I, 164), prin bg. skribicam (Conev 95), prin mag. görbűlni (Giuglea, Dacor., III, 625), germ. med. griuwel „frică” (Giuglea, Dacor., III, 380). – Der. sgribulici, s. m. (varietate de țînțar, Chironomus leucopogon), numit așa pentru că tremură pe picioare; sgriboi, s. m. (pește, Acerina cernua), datorită mobilității aripioarei sale dorsale; sguli, vb. refl. (Trans., Mold., a se strînge, a se pipernici), a cărui der. nu pare clară. Vezi definitia »

ștecălí, ștecălésc, vb. IV (reg.) a broda. Vezi definitia »

BARTOLI, Matteo (1873-1946), lingvist italian. Specialist în limbile romanice, descoperitor al limbii dalmate, creator (alături de G. Bartoni) al școlii neolingvistice. S-a ocupat și de dialectul istroromân. M. coresp. al Acad. Române (1914). Vezi definitia »

pășlí (-lésc, -ít), vb. – 1. A fugi, a o șterge. – 2. A fura. – Var. pașli. Rut. pošljati sja (Candrea). În Mold. Vezi definitia »

trabali s. m. pl. (deț.) țigări. Vezi definitia »