URCÚȘ, urcușuri, s. n. 1. Faptul de a (se) urca. 2. Loc, drum care este în pantă, care urcă. ◊ Loc. adv. În urcuș = în sus, în pantă. – Urca + suf. -uș. Vezi definitia »

JÁLEȘ, jaleși, s. m. 1. Gen de plante erbacee din familia labiatelor, cu frunze mari, opuse, dințate și cu florile viu colorate (Salvia); plantă care face parte din acest gen. 2. Plantă erbacee meliferă din familia labiatelor, cu frunze ovale și cu flori purpurii dispuse în spice (Stachys germanica). – Jale² + suf. -eș. Vezi definitia »

târș s. n. sg. 1. lehamite. 2. jenă. Vezi definitia »

ZICĂLÁȘ, zicălași, s. m. (Reg.) Lăutar. – Zice + suf. -ălaș. Vezi definitia »

robáș, robáși, s.m. (reg.) deținut, întemnițat. Vezi definitia »