TRANSFIXÍE s.f. (Med.) Procedeu de amputație constând în străpungerea osului cu cuțitul de amputație și tăierea dinăuntru înafară a țesuturilor moi; transpersare. [Gen. -iei, var. transfixiune s.f. / < fr. transfixion]. Vezi definitia »

BRÉCIE (‹ it. breccia „pietriș, prundiș”) s. f. Rocă sedimentară detritică consolidată, în compoziția căreia intră fragmente colțuroase de roci preexistente, de dimensiuni și compoziție mineralogică diferite. Poate fi: b. vulcanică (roci magmatice cimentate prin lava eruptivă); b. piroclastică (produse colțuroase ale exploziei exogenă); b. tectonică (formată din fragmente provenite din rocile aflate în zonele de fractură ale scoarței Pămîntului, cimentate ulterior prin intermediul materialelor transportate de apele hidrotermale); b. sedimentară (la bazele pantelor din grohotișul depus). Vezi definitia »

SEISMOMETRÍE s.f. Parte a seismologiei care se ocupă cu măsurarea mărimilor mecanice caracteristice seismelor. [Pron. se-is-, gen. -iei. / < fr. séismométrie, cf. gr. seismos – cutremur, metron – măsură]. Vezi definitia »

ENDOMIXÍE s. f. formare a macronucleului dintr-un produs al diviziunii micronucleului, fără a fi precedată de o fuziune nucleară. (< fr. endomixie) Vezi definitia »

BAZACÓNIE, bazaconii, s. f. Lucru bizar, de mirare, de necrezut; minunăție. – Slav (v. sl. bezŭ-zakonije). Vezi definitia »