BULGÁR, -Ă, bulgari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. pl. Populație turcică, așezată la sfârșitul sec. VII în regiunea de nord-est a Bulgariei, unde, în sec. VII-IX, a fost asimilată de slavi. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Bulgariei. 3. Adj. Care aparține Bulgariei sau populației ei, privitor la Bulgaria sau la populația ei; bulgăresc. ◊ (Substantivat, f.) Limba bulgară. – Din sl. blŭgarinŭ. Vezi definitia »

SUBSECRETÁR s.m. (În unele state) Subsecretar de stat = înalt funcționar care conduce un departament sau o parte din administrația centrală (ca delegat al ministrului de care depinde). [< sub- + secretar, după fr. sous-secrétaire]. Vezi definitia »

INTERFOLICULÁR, -Ă, interfoliculari, -e, adj. Între (dintre) foliculi. – Inter¹-+folicular. Vezi definitia »

OVULÁR, -Ă, ovulari, -e, adj. Care se referă la ovul, care aparține ovulului. – Din fr. ovulaire. Vezi definitia »

ȚAR s. m. titlu dat vechilor împărați ai Rusiei și vechilor suverani ai sârbilor și bulgarilor. (< rus. țar) Vezi definitia »