Definita cuvantului lanternă
LANTÉRNĂ, lanterne, s. f. 1. Felinar. ◊ Lanternă venețiană = lampion. Lanternă magică = aparat care proiectează pe un ecran, cu ajutorul unei surse luminoase și al unui sistem de lentile, imaginea mărită a unei figuri desenate pe o placă de sticlă sau imprimate pe o placă fotografică. 2. Lampă mică, portativă, care funcționează cu baterie electrică. 3. Lanternou. – Din fr. lanterne.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu lanternă
ERÁTĂ, erate, s. f. Listă la sfârșitul unei cărți în care sunt semnalate și îndreptate greșelile de tipar sau de fond. – Din fr., lat. errata. Vezi definitia »
SĂSOÁICĂ, săsoaice, s. f. Femeie care face parte din populația săsească. – Sas1 + suf. -oaică. Vezi definitia »
MARGARÍNĂ s.f. Produs alimentar preparat prin emulsionarea unor grăsimi vegetale sau animale cu zer sau cu lapte smântânit. [< fr. margarine]. Vezi definitia »
STICLÚȚĂ, sticluțe, s. f. Diminutiv al lui sticlă (II); sticlișoară, sticluliță. [Var.: (reg.) steclúță s. f.] – Sticlă + suf. -uță. Vezi definitia »
STRÚNĂ, strune, s. f. 1. Fir elastic confecționat din metal, din intestine de animale etc. care se întinde pe unele instrumente muzicale și produce, prin vibrare, sunete; coardă. ◊ Expr. A cânta (sau a bate) cuiva în strună (sau în struna cuiva) = a fi de aceeași părere cu cineva pentru a-i câștiga simpatia, favoarea; a linguși pe cineva. 2. Sfoară bine întinsă, făcută din fire elastice și răsucite, destinată să țină întinsă pânza ferăstrăului. ◊ Expr. (Adverbial) A merge strună = a merge foarte bine. ♦ Fir plastic sau metalic de care se leagă cârligul unei unelte de pescuit. 3. Parte a frâului care înconjură bărbia calului și se prinde de cele două capete ale zăbalei. ◊ Expr. A ține (pe cineva) în strună = a înfrâna, a ține din scurt (pe cineva). 4. Compus: struna-cocoșului = numele a două plante erbacee cu frunzele ovale și flori albe (Cerastium). – Din sl. struna. Vezi definitia »