ȚIUÍ, țíui, vb. IV. Intranz. 1. A produce un sunet prelung, ascuțit, cu rezonanță metalică. ◊ Expr. A(-i) țiui cuiva în urechi (sau în creieri) sau a-i țiui cuiva urechile (sau urechea etc.) = a avea impresia de vâjâială (în urechi sau la cap). 2. (Despre păsări) A scoate sunete prelungi (și stridente). [Pr.: ți-u-i. – Prez. ind. și: țiuiesc] Țiu¹ + suf. -ui. Vezi definitia »

înmelcuí, înmelcuiésc, vb.IV (înv.) a forma ceva ca melcul, a învârti (hârtia) în formă de melc. Vezi definitia »

CLĂCUÍ, clăcuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A clăcăși. – Clacă + suf. -ui. Vezi definitia »

lămbuí, lămbuiésc, vb. IV (reg.) 1. a face scobituri cu lambana. 2. a îmbuca, a împreuna două lemne. Vezi definitia »

albăstrui s. m. invar. (iron.) lucrător al Securității, al poliției politice comuniste Vezi definitia »