mándulă (mandúle), s. f. – (Trans.) Migdală. Mag. mandola. – Der. mandalac (var. măndălac), s. m. (varietate de migdale, Bunium bulbocastanum), din același cuvînt mag. (Cihac, II, 513) sau din sb. mandala (Tiktin), cu suf. sl. -ak. Vezi definitia »

ARTROGRIPÓZĂ s.f. Imobilizare persistentă a unei articulații prin contracția spastică a musculaturii corespunzătoare, asociată adesea cu luxații. [< fr. arthrogryposis]. Vezi definitia »

ETÓLĂ, etole, s. f. 1. Podoabă alcătuită dintr-o fâșie de lână sau de mătase, purtată de preoții catolici în timpul serviciului religios. 2. Fâșie lată de blană, purtată de femei în jurul gâtului sau al umerilor. – Din fr. étole. Vezi definitia »

FLORIDÍNĂ s. f. pământ conținând calciu și magneziu, folosit la decolorarea uleiurilor și a grăsimilor vegetale și animale. (< fr. floridine) Vezi definitia »

BOSCORODEÁLĂ, boscorodeli, s. f. Faptul de a boscorodi; vorbe spuse de cel care boscorodește. – Boscorodi + suf. -eală. Vezi definitia »