SERÍNGĂ s.f. 1. Instrument care servește pentru a face injecții, pentru a lua sânge etc. 2. Mică pompă portativă servind la împins aer sau lichide. [Var. siringă s.f. / < fr. seringue, cf. gr. syrinx – tub]. Vezi definitia »

pichiriseálă, pichiriséli, s.f. (reg.) vorbire rapidă, neînțeleasă, amestecată cu cuvinte necunoscute ascultătorilor; pichirisit. Vezi definitia »

VÁMĂ, vămi, s. f. 1. Instituție de stat care se ocupă cu evidența și controlul asupra intrării și ieșirii din țară a mărfurilor, mijloacelor de transport etc. și care percepe taxele legale pentru aceste bunuri; loc, punct în care funcționează această unitate. ♦ Taxă care se plătește ca un bun să treacă dintr-o țară în alta sau (în trecut) dintr-o regiune în alta a țării. ◊ Loc. vb. a pune vamă = a vămui. ♦ Cantitate de grăunțe care se percepe la moară ca taxă în natură pentru măcinat; uium. 2. (În credințele populare) Fiecare dintre cele șapte (sau nouă) popasuri (în văzduh) prin care se crede că trebuie să treacă sufletul mortului pentru a ajunge în cer. ♦ Bani pe care trebuie să-i plătească mortul ca să poată trece și călători pe lumea cealaltă. – Din magh. vam. Vezi definitia »

chițiboáică, chițiboáice, s.f. (reg.) 1. șopron, casă mică, chițimie. 2. pivniță. 3. gaură în zid prin care se aprinde soba. Vezi definitia »

PLACÉNTĂ, placente, s. f. 1. (Anat.) Organ musculos și spongios care se formează în perioada de gestație la majoritatea mamiferelor și care face legătura între mamă și embrion, servind la nutriția și respirația acestuia, eliminându-se la naștere; casă, căiță, cămașă, loc. ◊ Placentă previa = placentă (1) anormală, dezvoltată în partea inferioară a uterului. 2. (Bot.) Loc, porțiune din pereții ovarului pe care se fixează ovulele. – Din lat., fr. placenta. Vezi definitia »