Definita cuvantului scatulcă
scatúlcă, scatúlce și scatúlci, s.f. (înv. și reg.) lădiță, cutie, cufăraș în care se pun sticle, mâncare, obiecte mărunte etc. pentru călătorie.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu scatulcă
costándă (costánde), s. f. – Monedă veche de argint, care valora în prima parte a sec. XVII a cincea parte dintr-un ducat. Ngr. ϰωνσταντινάτο (DAR). Este dublet de la constantinat sau co(n)standinat, s. m. (monedă veche de aur, cu efigia lui Constantin cel Mare, care se găsea destul de frecvent în tezaurele din bazinul Dunării; sau, în general, monedă bizantină de aur). Cf. cosînzeană. Vezi definitia »
șoșăiálă, șoșăiéli, s.f. (reg.) 1. zgomot slab produs de mișcarea frunzelor, de curgerea apei; șușuit, foșnet, fâșâit, murmur, șopot. 2. vorbire în șoaptă; șușuit.. Vezi definitia »
VÉNĂ s.f. 1. Vas prin care sângele se întoarce spre inimă; vână. 2. (Fig.; liv.) Noroc; conjunctură favorabilă (la un joc de noroc); putere, forță spirituală. // (În forma ven-, veni-, veno-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) sistemul venos”, „vână”, „venos”. [< fr. veine, lat., it. vena]. Vezi definitia »
DISCIPLÍNĂ s.f. 1. Totalitatea regulilor de conduită care asigură menținerea unei purtări corespunzătoare într-o colectivitate. ♦ Supunere a membrilor unei colectivități față de dispozițiile date de conducere etc. 2. Spirit de ordine, deprindere cu o ordine strictă. 3. Ramură a unei științe; studiu; știință. [< fr. discipline, it., lat. disciplina]. Vezi definitia »
ECOSFÉRĂ s. f. strat sferic în care doza de radiații (luminoase, termice etc.) emise de un Soare central favorizează dezvoltarea materiei vii pe planetele aflate în zona respectivă. (< eco2- + -sferă) Vezi definitia »