ZBURĂTUÍ, zburătuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) 1. A zburătăci (1). 2. A reteza dintr-o lovitură, făcând să cadă, să se prăbușească. – Din zbura. Vezi definitia »

OSÂRDUÍ, osârduiesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv.) A se strădui, a se osteni. – Din osârdie. Vezi definitia »

cărăúi, -ie, cărăúi, adj. (pop.) 1. amețit de băutură, afumat, cherchelit. 2. candriu, smintit. Vezi definitia »

LEȘUÍ, leșuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A provoca o stare de slăbiciune, de sfârșeală. – Cf. leșin. Vezi definitia »

SPILCUÍ, spilcuiésc, vb. IV. Refl. (Fam.) A-și îngriji în mod deosebit (și exagerat) înfățișarea și ținuta; a se găti, a se dichisi (excesiv). – Spilcă + suf. -ui. Vezi definitia »