POTÍCĂ² s. f. v. potecă. Vezi definitia »

CHINÍNĂ s.f. Substanță albă cristalizată, foarte amară la gust, care se găsește în scoarța arborelui chinchina, folosită ca medicament febrifug. [< fr. quinine, cf. it. chinina, sp. quina, quinquina]. Vezi definitia »

BANDÚRĂ¹, bandure, s. f. (Reg.) Cârpă de pânză groasă și aspră. ♦ Epitet pentru o femeie destrăbălată, cu purtări urâte. – Et. nec. Vezi definitia »

COFÍȚĂ, cofițe, s. f. Diminutiv al lui cofă; cofăiel, cofăieș. – Cofă + suf. -iță. Vezi definitia »

BARÁTĂ s.f. 1. Aparat cu ajutorul căruia se fabrică untul și unele grăsimi vegetale. 2. (Text.) Tobă metalică cu perete dublu pentru răcire la dispozitivul în care se tratează celuloza pentru obținerea firelor de viscoză. [< fr. baratte]. Vezi definitia »