TÂRGUMUREȘEÁNCĂ, târgumureșénce, s.f. v. târgmureșeancă. (târgumureșean + suf. -că) Vezi definitia »

a avea doxă expr. a fi inteligent Vezi definitia »

METÓPĂ s. f. interval între triglifele unei frize dorice, cu basoreliefuri. (< fr. métope, lat. metopa) Vezi definitia »

FLUORESCÉNȚĂ s. f. proprietate a unor substanțe de a emite lumină sub influența unor radiații electromagnetice. (< fr. fluorescence) Vezi definitia »

CARÓTĂ, carote, s. f. 1. Varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte globuloase, de culoare galbenă-roșiatică. 2. Probă cilindrică de material luată din betonul de fundație al unei șosele, în vederea verificării proprietăților fizice și mecanice ale acesteia în laborator. 3. Fig. (Rar) Înșelătorie, șmecherie, trișare, șarlatanie. 4. (La jocul de biliard) Poziție dificilă lăsată adversarului care urmează să execute lovitura. – Din fr. carotte. Vezi definitia »