POTÉCĂ, poteci, s. f. Drum foarte îngust la țară, la munte, în pădure etc., pe care se poate merge numai pe jos; cărare; p. gener. drum, cale. ◊ Expr. Pe toate potecile = peste tot, în orice loc, pretutindeni. A ști toate potecile = a cunoaște secretele cuiva. A veni (sau a umbla) pe drum, nu pe potecă = a fi sincer, a vorbi deschis. [Var.: (reg.) potícă s. f.] – Din bg. păteka. Vezi definitia »

ANTEDÁTĂ s.f. Dată anterioară celei considerate ca prezente sau a unei date reale. [Cf. fr. antidate]. Vezi definitia »

SFĂRẤMĂ, sfărâme, s. f. (Rar) Sfărâmătură. – Cf. sfărâma. Vezi definitia »

PROTOROMÂ'NĂ s. n. limbă română comună vorbită între sec. VI și XIII în nordul și sudul Dunării. (< proto- + română) Vezi definitia »

JORDÍȚĂ, jordițe, s. f. Diminutiv al lui joardă. – Joardă + suf. -iță. Vezi definitia »