Definita cuvantului nomenclatură
NOMENCLATÚRĂ s.f. 1. Totalitatea termenilor folosiți într-o știință, într-o ramură a tehnicii etc. v. terminologie. 2. Listă, catalog cuprinzând titluri de opere, nume proprii etc. 3. Schemă de organizare a unei instituții, conținând enumerarea posturilor sau a instituțiilor aflate în subordinea sa. [Cf. fr. nomenclature, germ. Nomenklatur, lat. nomenclatura].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu nomenclatură
gonadotropínă s.f. Hormon secretat de placentă, cu acțiune asupra ovarelor. (< germ. gonadotropin) Vezi definitia »
MARCHÍZĂ s. f. I. soție, fiică de marchiz. II. 1. acoperiș de sticlă, deasupra intrării principale a unei case. 2. mic vestibul cu pereții de sticlă la intrare. 3. cabina mecanicului de locomotivă. III. inel de podoabă cu o montură de pietre de formă ovală. IV. numele unor pere zemoase. (< fr. marquise) Vezi definitia »
CONTRAPRÓBĂ s.f. Probă suplimentară folosită atunci când o probă de încercare nu dă rezultate concludente. [< contra + probă, după fr. contre-épreuve]. Vezi definitia »
COPERTÍNĂ s. f. element de construcție cu suprafață plană, care acoperă de obicei o ieșire. (< it. copertina) Vezi definitia »
PÁDINĂ, padini, s. f. Loc aproape plan sau ușor scobit, de obicei în vârful unui deal sau al unui munte. ♦ Mică depresiune, circulară sau alungită, dezvoltată de obicei pe loess prin tasare; crov. [Pl. și: padine] – Din bg. padina. Vezi definitia »