SEMIÓTIC, -Ă I. adj. referitor la semiotică. II. s. f. știință care studiază semnele, indiferent de natura acestora; studiul simbolurilor; semiologie (2). ◊ orientare în gândirea teoretică contemporană care studiază fenomenele de semnificare și procese de comunicare. (< fr. sémiotique) Vezi definitia »

polaríc, -ă, adj. (înv.) 1. care se referă la polii tereștri. 2. care aparține polilor unui magnet sau ai unei pile electrice. Vezi definitia »

ERÓIC, -Ă adj. 1. Referitor la eroii din mitologie, al eroilor din mitologie. 2. Propriu unui erou sau unei eroine; de erou, vitejesc. 3. Care arată, dovedește eroism. ♦ (Despre poezii, poeme etc.) Care cântă, povestește faptele unui erou. // s.n. Formă de manifestare a sublimului, expresie viguroasă a unității idealului etic cu cel estetic. [Pron. -ro-ic. / < fr. héroïque, it. eroico, lat. heroicus]. Vezi definitia »

METÓPIC, -Ă, metopici, -ce, adj. (Anat.) Frontal. – Din fr. métopique. Vezi definitia »

ZETÉTIC², zetétici, s.m. Nume dat filozofilor greci, discipoli ai lui Pyrrhon. (din fr. zététique) [morf. DOOM] Vezi definitia »