Definita cuvantului bunătate
bunătáte (bunătắți), s. f. – 1. Însușirea de a fi bun. – 2. Blîndețe, dulceață. – 3. Serviciu, favoare. – 4. Calitate bună, valoare. – 5. Bunuri, bogății, averi. – 6. (Pl.) Mîncare sau băutură foarte bună. – Mr. bunătate, megl. bunătati. Lat. bŏnĭtātem (Pușcariu 238; REW 1206; Candrea-Dens., 196; DAR); cf. it. bontá, prov. bontat, fr. bonté, sp. bondad, port. bondade. – Der. îmbunătăți, vb. ( a face ca ceva să devină mai bun).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bunătate
DIVIZIBILITÁTE s. f. calitatea de a fi divizibil. ◊ (mat.) proprietate a două numere întregi (sau polinoame) de a se împărți exact între ele. (< fr. divisibilité) Vezi definitia »
ANUITÁTE, anuități, s. f. Procedeu prin care un capital împrumutat se rambursează într-un anumit număr de ani, printr-o serie de plăți periodice, cuprinzând în afara dobânzii și o sumă destinată a reconstitui capitalul. [Pr.: -nu-i-] – După fr. annuité. Vezi definitia »
BONITÁTE s. f. 1. încredere pe care o inspiră cineva atunci când solicită un credit; solvabilitate. 2. capacitate a unui teren, a unei ape etc. de a da o anumită producție prin exploatare. (< germ. Bonität) Vezi definitia »
SPECIFICITÁTE s. f. caracter specific; notă distinctivă. (< fr. spécificité) Vezi definitia »
absoluitáte s. f. calitatea a ceea ce este absolut. (< fr. absoluité) Vezi definitia »