Definita cuvantului bunătate
bunătáte (bunătắți), s. f. – 1. Însușirea de a fi bun. – 2. Blîndețe, dulceață. – 3. Serviciu, favoare. – 4. Calitate bună, valoare. – 5. Bunuri, bogății, averi. – 6. (Pl.) Mîncare sau băutură foarte bună. – Mr. bunătate, megl. bunătati. Lat. bŏnĭtātem (Pușcariu 238; REW 1206; Candrea-Dens., 196; DAR); cf. it. bontá, prov. bontat, fr. bonté, sp. bondad, port. bondade. – Der. îmbunătăți, vb. ( a face ca ceva să devină mai bun).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bunătate
MONUMENTALITÁTE s. f. însușirea de a fi monumental; grandoare, măreție; monumentalism. (< fr. monumentalité) Vezi definitia »
INFECUNDITÁTE s. f. infertilitate. (< fr. infécondité) Vezi definitia »
HIPERSENSIBILITÁTE, hipersensibilități, s. f. Sensibilitate exagerată. – Din fr. hypersensibilité. Vezi definitia »
MAGNANIMITÁTE s. f. mărinimie, noblețe sufletească, generozitate. (< fr. magnanimité, lat. magnanimitas) Vezi definitia »
SENZUALITÁTE s. f. înclinare către plăcerile trupești; senzualism (2), erotism. (< fr. sensualité) Vezi definitia »