Definita cuvantului bunceag
bunceág (bunceáguri), s. n. – 1. Brădișor (Lycopodium clavatum). – 2. Mușchi, covor de mușchi. Mag. boncs „pachet”, boncsok „licopodiu” (Cihac, II, 486), etimon pe care DAR îl dă drept incert; cf. rus., rut. bunčuk „plantă equisetacee”, pol. bunczuk „plantă equisetacee”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bunceag
șoștomág s.n. (reg.) mănunchi îndesat de paie. Vezi definitia »
XILOFÁG, -Ă adj. (Despre insecte) Care sapă galerii în lemn, hrănindu-se cu acesta; a cărei larvă sapă galerii în lemn. [< fr. xylophage, cf. gr. xylon – lemn, phagein – a mânca]. Vezi definitia »
MONOFÁG, -Ă, monofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Organism) al cărui mod de nutriție este monofagia. – Din it. monofago. Vezi definitia »
baltág (baltage), s. n. – Topor cu coadă lungă, armă. – Var. baltac, băltag, băltac. Tc. baltak (Roesler 588; Șeineanu, II, 37; Lokotsch 207; Ronzevalle 46), cf. cuman. balta (Kuun 124). Menționat din sec. XVII. Din tc. provin și ngr. μπαλτᾶς, bg. baltija. Der. baltagiu, s. m. (soldat înarmat cu baltag), din tc. baltaci (sec. XVIII), este înv. Vezi definitia »
TĂLMĂȘÁG, tălmășaguri, s. n. (Reg.) Glumă, vorbă hazlie. [Var.: tămășág s. n.] – Cf. scr. tamaza. Vezi definitia »