Definita cuvantului bunghi
bunghí (-ghésc, -ít), vb. – 1. A cerceta, a observa, a desluși. – 2. A-și da seama, a înțelege. – 3. (Refl.) A se uita cu atenție, a face ochii mari. – Var. sbunghi. Cuvînt de argou, probabil din țig. bangi (f. de la bangos) „trecătoare, strungă” (Graur, BL, II, 185 și V, 222; Juilland 160). Din același cuvînt ar putea proveni rom. sbanghiu (var. sbanchiu, spanchiu), adj. (sașiu), cf. Graur, BL, II, 195. DAR și Vasiliu, GS, VII, 105, identifică acest cuvînt cu pronunțarea moldovenească a bunghi, der. de la bumb. – Der. bunghială, s. f. (atenție, păzea!).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bunghi
PAHI- elem. „gros, îngroșare”. (< fr. pachy-, cf. gr. pakhys) Vezi definitia »
BRONHI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) bronhii”, „al bronhiilor”, „bronhie”. [Var. bronho-, bronș-. / < fr. broncho-, cf. gr. bronchos – trahee]. Vezi definitia »
véchi (-che), adj. – Care durează de mult, antic. Mr., megl. vecl’u. Lat. vĕclus, formă populară în loc de vĕtŭlus (Diez, I, 440; Cipariu, Gram., 47; Pușcariu 1868; REW 9291), cf. vegl. vieklo, it. vecchio, prov. vielh, fr. vieil, sp. viejo, port. vehl. – Der. învechi (var. înv. vechi), vb. refl. (a deveni vechi; a se uza, a se strica); vechime, s. f. (antichitate, timpuri vechi); vechitură, s. f. (antichitate; lucru vechi); vechie, s. f. (antichitate); străvechi, adj. (antic, durabil), cf. it. travecchiezza. Vezi definitia »
a-i sta ca un ghimpe în ochi (cuiva) expr. a stingheri (pe cineva); a constitui o permanentă amenințare (pentru cineva). Vezi definitia »
IGNORÁTIO ELÉNCHI s. f. (log.) sofism constând în a demonstra o altă teză decât cea propusă inițial. (< lat. ignoratio elenchi) Vezi definitia »