Definita cuvantului burcă
búrcă (búrci), s. f. – Bundă. Pol., rus. burka (Cihac, II, 55; DAR), sau mai probabil din tăt. burke (cf. M. Holderness, Notes relating to the Crim's Tartrs, Londra, 1823).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu burcă
ABSTINÉNȚĂ s.f. Faptul de a-și impune anumite restricții; abținere de la anumite excese (mai ales sexuale). [Cf. fr. abstinence, lat. abstinentia]. Vezi definitia »
ZBÂRCEÁLĂ, zbârceli, s. f. (Pop.) Zbârcitură. – Zbârci + suf. -eală. Vezi definitia »
PATRÚLĂ, patrule, s. f. Subunitate militară care îndeplinește o misiune de cercetare. de pază, de control etc.; persoană care face parte dintr-o astfel de subunitate. ◊ Patrulă de aviație = subunitate formată din 3-4 avioane militare. – Din germ. Patrulle. Vezi definitia »
ȘAMBRÁNĂ, șambrane, s. f. Cadru (sculptat) care mărginește o ușă sau o fereastră în chip decorativ. – Din fr. chambranle. Vezi definitia »
GOSPODĂRIOÁRĂ, gospodărioare, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui gospodărie (1). [Pr.: -ri-oa-] – Gospodărie + suf. -ioară. Vezi definitia »