vâslí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâslésc, imperf. 3 sg. vâsleá; conj. prez. 3 să vâsleáscă Vezi definitia »

CĂCIULÍ, căciulesc, vb. IV. Refl. A se ploconi în fața cuiva spre a obține ceva; a cere ceva în chip umil; a se pleca. – Din căciulă. Vezi definitia »

soilí (-lésc, -ít), vb. – (Arg.) A dormi. – Var. suili. Origine incertă. Se consideră der. din țig. sov, part. suto „a dormi” (Graur 187; Juilland 174); dar această explicație este insuficientă cf. Vasiliu, GS, VII, 125. Cuvîntul ne apare cu sensuri foarte diferite și în general prost definite, ca de pildă „a se îmbăta” sau „a se îndrăgosti” sau „a pierde timpul”. Ar putea fi vb. soi „a murdări”, cu suf. expresiv -li și cu sensul special de „a ejacula”. Vezi definitia »

ZMÂNGĂLÍ, zmângălésc, vb. IV. Tranz. ~ ◊ (Fig.) Numai vârfurile cele mai înalte zgârâie cerul pe alocuri, zmângălind cu calcarul lor câteva stele albe. Vezi definitia »

mîrlí (-lésc, mârlít), vb. refl. – A se împreuna, a se împerechea (numai despre oi și capre). – Mr. mîrlire, megl. mărles, mărliri. Bg. mărlja (Conev 57; Candrea; Capidan, Dacor., V, 473), cf. slov. mrlit (Bogrea, Dacor., IV, 832). Ideea de la un lat. *mellῑre, în loc de *agnellῑre (Lambrior 107; Philippide, Principii, 147) este imposibilă, ca și cea de la un sl. mrŭkati (Miklosich, Slaw. Elem., 30). – Der. mîrlaci, s. m. (berbec de sămînță), din bg. mărlač (Conev 57); mîrlan, s. m. (dobitoc, grosolan, necioplit) pe care Giuglea, LL, I, 166, îl pune în legătură în mod echivoc cu lat. mās și sp. maroń, cf. bg. mîrlenie „copulație” (după Scriban, de la mîr, cu sensul de „persoană care bodogănește”); mîrlit, s. n. (copulație a oii sau a caprei); mîrliță, s. f. (oaie aptă de împerechere). Vezi definitia »