Definita cuvantului buric
buríc (-ce), s. n. – 1. Ombilic. – 2. Vîrful degetului. – 3. Centru. – Mr., megl., istr. buric. Lat. umbĭlῑcus (Pușcariu 240; REW 9045; Candrea-Dens., 200; DAR), prin intermediul unei forme asimilate *umbŭlῑcus, în care prima parte s-a simțit probabil ca art. indef., cf. it. belico, (um)bilico; cf. și prov. ombelic, embelic, fr. nombril, sp. ombligo, port. umbigo. Sandfeld 36 leagă în mod inexplicabil sensul de „centru” cu gr. ὀμφαλός, ca și cum nu ar fi o extindere normală și generală a sensului primitiv al cuvîntului. Der. buricat, adj. (proeminent); burica, vb. (a bomba, a curba); buricătură, s. f. (proeminență).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu buric
LUÉTIC, -Ă s.m. și f. Sifilitic. [Pron. lu-e-, cf. germ. luetisch]. Vezi definitia »
ASCÓRBIC adj.m. (În sintagma) Acid ascorbic = numele științific al vitaminei C. – Din fr. ascorbique. Vezi definitia »
SIMFÓNIC, -Ă, simfonici, -ce, adj. 1. (Despre creații muzicale) Care aparține simfoniei (1), privitor la simfonie; care are însușirile simfoniei. ♦ (Despre orchestre, formații etc.) Care execută simfonii (1). 2. Fig. Armonios, melodios, plăcut (ca o simfonie 1). – Din fr. symphonique. Vezi definitia »
ANORGÁNIC, -Ă, anorganici, -e, adj. Care e de origine minerală; care nu aparține clasei mari de compuși ai carbonului. ◊ Chimie anorganică = ramură a chimiei care studiază proprietățile chimice ale elementelor și compușilor lor, în afară de compușii organici. – Fr. anorganique. Vezi definitia »
METAFOSFÓRIC adj. acid ~ = acid oxigenat al fosforului. (< fr. métaphosphorique) Vezi definitia »