Definita cuvantului buruiană
buruiánă (-iéne), s. f. – Bălărie, în general, plantă erbacee care crește spontan. – Var. bur(ă)iană, bur(u)ian, bur(u)(i)eniță, bur(u)(i)enuță. Sl. burjanŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac, II, 34; Berneker 103); cf. bg. buren, sb. burjan, rus. burjan, mag. burján. Trebuie semnalat că Berneker consideră cuvîntul „de origine obscură” în cadrul limbii sb. – Der. buruieniște, s. f. (hățiș); buruienos, adj. (năpădit de buruieni); îmburuiena, vb. (a năpădi buruienile un teren).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu buruiană
HISTAMÍNĂ s.f. (Biol.) Amină care se găsește în cornul secarei, în hipofiză etc. și care, în organism, produce efecte fiziologice puternice. // Element prim de compunere savantă cu semnificația „histamină”. [< fr. histamine]. Vezi definitia »
numărătúră, numărătúri, s.f. (înv. și pop.) 1. numărare, numărătoare. 2. mănunchi de fire de tort de pe rășchitor (trei) din care se fac jirebii și păpuși. 3. monedă veche de un florint. 4. (reg.) sumă mare de bani; bănet. 5. (reg.; în sintagmă) numărătură mare = descântec rostit la patul unui muribund. Vezi definitia »
TRICHINÉLĂ s.f. Trichină. [< lat. trichinella]. Vezi definitia »
BURZULUIÁLĂ, burzuluieli, s. f. Faptul de a (se) burzului; răzvrătire. ♦ Supărare, enervare, mânie. ♦ (Înv.) Răscoală. – Burzului + suf. -eală. Vezi definitia »
GRÍNDINĂ, grindine (grindini), s. f. Precipitație atmosferică alcătuită din particule de gheață având forma unor pietricele; piatră. ♦ Fig. Ceea ce vine, cade, năvălește în mare cantitate. O grindină de lăcuste. ♦ Fig. (Adverbial) În mare cantitate (și unul după altul). Săgețile cădeau grindină. – Lat. grando, -inis. Vezi definitia »