Definita cuvantului buruiană
buruiánă (-iéne), s. f. – Bălărie, în general, plantă erbacee care crește spontan. – Var. bur(ă)iană, bur(u)ian, bur(u)(i)eniță, bur(u)(i)enuță. Sl. burjanŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac, II, 34; Berneker 103); cf. bg. buren, sb. burjan, rus. burjan, mag. burján. Trebuie semnalat că Berneker consideră cuvîntul „de origine obscură” în cadrul limbii sb. – Der. buruieniște, s. f. (hățiș); buruienos, adj. (năpădit de buruieni); îmburuiena, vb. (a năpădi buruienile un teren).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu buruiană
MÁRMURĂ, (2, rar) marmuri, s. f. 1. Rocă calcaroasă cristalină, de diverse culori, care se poate ciopli și lustrui, întrebuințată la lucrări de sculptură și arhitectură. ◊ Expr. A fi marmură sau a fi rece ca o marmură (sau ca marmura) = a fi insensibil, a rămâne indiferent față de orice. 2. Bloc sau bucată de marmură (1) cioplită și lustruită; sculptură, statuie de marmură. [Var.: mármoră s. f., (înv.) mármor s. n.] – Lat. marmor, -oris. Vezi definitia »
ZORZOÁNĂ, zorzoáne, s. f. v. zorzoane. (din zor2 probabil referitor la podoabele folosite la începuturi pentru a face zgomot [și a atrage astfel atenția], cf. și țarțam) Vezi definitia »
belchită (-te), s. f. – Jder. Origine necunoscută. DAR propune să fie pus în legătură cu pol. bielka, germ. Bilch. Vezi definitia »
CARPOCÁPSĂ s. f. fluturaș cu aripile cenușii-cafenii, cu fețele și marginile franjurate, pe arborii fructiferi. (< fr. carpocapse) Vezi definitia »
SALICILÍNĂ s. f. Substanță medicamentoasă extrasă din scoarța de salcie1 cu însușiri febrifuge și antireumatice. – Cf. germ. Salizin. Vezi definitia »