Definita cuvantului but
but (búturi), s. n. – Coapsă. – Var. butur. Mr. bute, megl. buti. Tc. but (Șeineanu, II, 64; Ronzevalle 51), cf. ngr. μπούτ(ι), alb., bg. but (Meyer 55). DAR admite acest etimon; totuși Pușcariu, Lr., 105, se gîndește la mag. bu, acuzativ bút; această ultimă ipoteză nu este posibilă, datorită prezenței cuvîntului în dialecte.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu but
ARGÚT, -Ă adj. ascuțit, penetrant. (< lat. argutus) Vezi definitia »
TAIM-ÁUT s. n. (la baschet, volei etc.) scurtă întrerupere regulamentară a jocului acordată de arbitru la cererea antrenorului sau a căpitanului de echipă. (< engl. time-out) Vezi definitia »
cáut, -ă, adj. (reg., înv.) cu băgare de seamă; circumspect, precaut, prudent. Vezi definitia »
BLACK-OUT [BLEC-ÁUT] s. n. (mil.) măsură de apărare antiaeriană prin camuflaj total; întuneric complet. ◊ (fig.) a face ~ = a păstra tăcere completă. (< fr. black-out) Vezi definitia »
CANUT (KNUT), regi ai Danemarcii, Norvegiei, Suediei și Angliei. Mai importanți: C. cel Mare (c. 995-1035), rege al Danemarcii (din 1019), Angliei (din 1016), precum și al Norvegiei (din 1028). Domnia lui a marcat o perioadă de maximă putere a statului danez. Vezi definitia »