CUVIOȘÍE, cuvioșii, s. f. Bună-cuviință; omenie; cucernicie, evlavie. ♦ (Însoțit de un pronume posesiv) Titlu dat călugărilor și altor slujitori ai bisericii. [Pr.: -vi-o-] – Cuvios + suf. -ie. Vezi definitia »

REMINERALIZÁȚIE s. f. remineralizare. (< fr. reminéralisation) Vezi definitia »

GRAVITÁȚIE s. f. forță de atracție reciprocă a tuturor corpurilor, dependentă de masa acestora; atracția universală. ♦ câmp de ~ = spațiul în care un corp își exercită forța de gravitație asupra altor corpuri. (< fr. gravitation, lat. gravitatio) Vezi definitia »

SALICILEMÍE s. f. prezența salicilatului în sânge. (< fr. salicylémie) Vezi definitia »

CLITORIDOTOMÍE s. f. circumcizie la femeie. (< fr. clitoridotomie) Vezi definitia »