COMINUTÍV, -Ă adj. (Despre fracturi) Care prezintă numeroase fragmente. [< fr. comminutif]. Vezi definitia »

DUBITATÍV, -Ă adj. Care exprimă o îndoială, un dubiu. ◊ Propoziție dubitativă (și s.f.) = propoziție care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranță sau o bănuială. [Cf. lat. dubitativus, fr. dubitatif]. Vezi definitia »

PRIVILEGIATÍV, -Ă adj. Care conferă privilegii. [Pron. -gi-a-. / cf. it. privilegiativo]. Vezi definitia »

DEDUCTÍV, -Ă adj. Care procedează prin deducție. [Cf. lat. deductivus, fr. déductif]. Vezi definitia »

REPROBATÍV, -Ă adj. (Rar) Reprobator. [< reproba + -(t)iv]. Vezi definitia »