FONÉTIC, -Ă, fonetici, -ce, s. f., adj. 1. Ramură a lingvisticii care studiază producerea, transmiterea, audiția și evoluția sunetelor limbajului articulat. ◊ Fonetică generală = ramură a foneticii care studiază sunetele în general, fără să se oprească la o limbă anumită. Fonetică descriptivă (sau statică) = ramură a foneticii care se ocupă cu descrierea și clasificarea sunetelor vorbirii în general sau ale unei limbi anumite într-o perioadă determinată. Fonetică istorică (sau evolutivă) = ramură a foneticii care studiază sunetele unei limbi sau ale unui grup de limbi înrudite în dezvoltarea lor, încercând să stabilească legile după care au loc modificările fonetice. Fonetică experimentală (sau instrumentală) = ramură a foneticii care studiază sunetele articulate cu ajutorul unor aparate speciale și al unor mijloace tehnice. Fonetică sintactică = studiul modificărilor fonetice suferite de un cuvânt sub influența cuvintelor vecine cu care se găsește în relații sintactice. Fonetică funcțională = fonologie. 2. Adj. Relativ la sunetele unei limbi; care ține de fonetică (1), privitor la fonetică. ◊ Ortografie fonetică = ortografie bazată pe principiul scrierii cuvintelor după cum se pronunță. – Din fr. phonétique. Vezi definitia »

TERÍFIC, -Ă adj. (Liv.) Terifiant. [Cf. it. terrifico, engl. terrific]. Vezi definitia »

POCHÍVNIC s. m. v. popilnic. Vezi definitia »

IRANÍSTIC, -Ă adj. I. referitor la iranistică. II. s. f. disciplină care studiază comparativ limbile, literaturile și culturile iraniene; iranologie. (< germ. iranistisch, (II) Iranistik) Vezi definitia »

NĂSÍLNIC, -Ă, năsilnici, -ce, adj. (Înv. și reg.) 1. Violent, brutal; rău, aspru, neîndurător. 2. Nemulțumit, cârcotaș, mofturos, îndărătnic. [Var.: năsấlnic, -ă adj.] – Din sl. nasilĩnŭ. Vezi definitia »