TICHÍE, tichii, s. f. Obiect de îmbrăcăminte din stofă sau din pânză, de forma unei calote sferice, care acoperă numai creștetul capului. ◊ Expr. Ce-i lipsește chelului? Tichie de mărgăritar, se spune, ironic, despre cel care, lipsit de lucruri de primă necesitate, dorește să aibă altele, mai puțin utile sau inutile. ♦ Bonetă, scufiță. ♦ (Pop.) Membrană care învelește capul unor copii nou-născuți; căiță. ◊ Expr. (În superstiții) A se naște cu tichia în (sau pe) cap = a fi norocos. [Var.: (reg.) chitíe s. f.] – Din tc. takke. Vezi definitia »

NECROMANȚÍE s.f. Practică obscurantistă prin care se pretinde că se poate prevedea viitorul evocând spiritele morților. [Gen. -iei. / cf. fr. nécromancie, lat. necromantia, gr. nekromanteia < nekros – mort, manteia – ghicire]. Vezi definitia »

ASTROGNOZÍE s. f. ramură a astronomiei care studiază aștrii și constelațiile, denumirea și pozițiile lor reciproce. (< astro- + gnozie) Vezi definitia »

SCLEROMALACÍE s.f. (Med.) Ramolisment al scleroticii. [Gen. -iei. / < fr. scléromalacie]. Vezi definitia »

CLEPTOFOBÍE, cleptofobii, s. f. (Med.) Teamă patologică de a nu fi victima unui furt sau de a nu comite un furt. – Din fr. cleptophobie. Vezi definitia »