FARÍN adj. inv. (despre unele produse alimentare, zahăr) măcinat foarte fin, sub formă de pudră. (< fr. farine, lat. farina) Vezi definitia »

BREVILÍN, -Ă adj. (op. longilin) Care are membrele scurte; îndesat. [< fr. bréviligne, cf. lat. brevis – scurt, linea – linie]. Vezi definitia »

meschín (meschínă), adj. – Cărpănos. It. meschino, cf. fr. mesquin. – Der. meschinătate, s. f.; meschinărie, s. f., din fr. mesquinerie. Vezi definitia »

ÓRDIN s.n. 1. Poruncă; comandă. 2. Comunitate catolică de călugări care se supuneau anumitor reguli; cin, tagmă. ♦ Comunitate de cavaleri călugări din evul mediu. ♦ Societate, asociație în care cineva era primit în semn de onoare. 3. Decorație; distincție conferită de stat. 4. Dispoziție de plată (a unei sume etc.). 5. (Biol.) Grup intermediar între clasă și familie. 6. Sistem de arhitectură ale cărui elemente sunt dispuse și proporționate după anumite reguli, încât să alcătuiască un tot armonios. 7. Rang, categorie. V. ordine. ◊ De prim ordin = de prim rang, excelent. 8. De ordin = de natură..., cu caracter... [< lat. ordo, cf. it. ordine]. Vezi definitia »

BALDUIN (BAUDOUIN [boduẽ]), numele a doi împărați ai Imp. Latin de Răsărit: B. I, conte de Flandra și Hainuat, împărat (1204-1205). Înfrînt de țarul Ioniță Caloian. B. II, conte de Courtenay, împărat (1228-1231, 1237-1261). Izgonit din Constantinopol de împăratul bizantin din Niceea, Mihail VIII Paleolog. Vezi definitia »