METAGENÉZĂ s.f. 1. (Biol.) Alternanța a două generații: sexuată și asexuată. 2. (Petr.) Faza finală a procesului de încarbonizare. [< fr. métagenèse, cf. gr. meta – după, genesis – generație]. Vezi definitia »

popínă, popíni, s.f. (reg.) 1. gorgan; movilă; platou. 2. ridicătură alungită de teren formată în lunca unui râu; grădiște. Vezi definitia »

CĂRĂMIDĂ (‹ ngr.) s. f. Material de construcție artificial, avînd formă prismatică, obținut dintr-o pastă de argilă, nisip amestecate cu apă sau din alte materiale (beton, zgură de furnal etc.) prin presare, fasonare, uscare și, de regulă, ardere; este folosită, în general, la executarea zidăriilor. ♦ C. refractară = c. confecționată dintr-un material cu temperatură de topire foarte înaltă, folosită la zidirea focarelor, a cuptoarelor metalurgice etc.; se produc c.r. silicoase (c. silică sau c. dinas), silico-aluminoase, corindonice, cromitice, megneziene etc. Vezi definitia »

cámhă s.f. (înv.) stofă de mătase. Vezi definitia »

AVANGÁRDĂ s.f. 1. Detașament care se trimite în fruntea unei trupe în marș spre a o asigura împotriva unui atac prin surprindere. ♦ (Fig.) Grup care se află în frunte. ◊ De avangardă = care merge în frunte, care conduce; în avangardă = în frunte. 2. Avangardism. ◊ Curent de avangardă = curent cultural cu tendințe avangardiste. [Pl. -gărzi, -garde. / < fr. avant-garde, cf. rus. avangard]. Vezi definitia »