SECRÉȚIE, secreții, s. f. (Fiziol.) 1. Produs lichid sau solid rezultat din activitatea celulelor glandulare. ◊ Glandă cu secreție internă = glandă care varsă materia secretată în circuitul sangvin. Glandă cu secreție externă = glandă care elimină materia secretată prin pori sau prin alte orificii externe. 2. Proces de formare și de eliminare a produșilor de secreție (1). [Var.: secrețiúne s. f.] – Din fr. sécrétion, lat. secretio, -onis. Vezi definitia »

IDEOGENÍE s. f. (Rar) Formare a ideilor. [Pr.: -de-o-] – Din fr. idéogénie. Vezi definitia »

COROGRAFÍE s. f. descriere generală a unei țări. (< fr. chorographie) Vezi definitia »

OSCILOGRAFÍE s.f. Înregistrare a oscilațiilor cu ajutorul oscilografului. [Gen. -iei. / < fr. oscillographie, cf. lat. oscillatio – oscilație, gr. graphein – a scrie]. Vezi definitia »

bacterie feruginoasa Vezi definitia »