pocríș¹, pocríșuri, s.n. (reg.) 1. capac de lut pentru oala cu lapte pus la prins. 2. (înv.) acoperișul casei. 3. (înv.) coviltir. 4. (înv.) învelitoare, cergă. 6. gura vârșii; vârșog. Vezi definitia »

țébeș, -ă, țebéși, adj. (reg.) 1. (vânt) iute, puternic. 2. abrupt, prăpăstios. Vezi definitia »

GROHOTÍȘ, grohotișuri, s. n. Îngrămădire de bucăți de rocă colțuroase, de dimensiuni variabile, rezultate din dezagregarea stâncilor și prăvălite din munți sau aduse de ghețari; p. ext. rocă sedimentară formată din acest material. ♦ Loc, teren acoperit cu acest material. – Grohot + suf. -iș. Vezi definitia »

PLEȘ, PLEÁȘĂ, pleși, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Înv. și reg.) Chel, pleșuv. 2. Adj. (Despre dealuri, munți, soluri etc.) Lipsit de vegetație, sterp, gol. 3. S. f. Porțiune a muntelui lipsită de vegetație; pleșuvie. – Din sl. plĕši. Vezi definitia »

ocináș (ocináșe), s. n. – Tatăl nostru, rugăciune duminicală. – Var. înv. ocenaș. Sl. otče našu (Tiktin). Sec. XVI, astăzi în Trans. (îl folosește Rebreanu). Vezi definitia »