CHIOR, CHIOÁRĂ, chiori, chioare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care vede numai cu un ochi; căruia îi lipsește un ochi. 2. (Reg.; adesea substantivat) Orb. 3. (Adesea substantivat) Care nu vede bine. 4. (Adesea substantivat) Sașiu. 5. Fig. (Despre surse de lumină) Care dă o lumină slabă, insuficientă; (despre lumină) slab. ♦ (Despre ferestre) Prin care lumina străbate cu greu, care este prea mic sau (în parte) astupat. 6. (În expr.) Apă chioară = a) nume dat în ironie unor alimente lichide sau unor băuturi alcoolice prea diluate; b) vorbe lipsite de conținut. A nu avea para chioară sau (rar, substantivat) a nu avea chioară în pungă = a nu avea nici un ban. – Din tc. kör. Vezi definitia »

FOTOREZISTÓR s. n. material a cărui conducție variază în funcție de iluminare. (< engl. photoresistor) Vezi definitia »

HALÓR s. m. muncitor care lucrează la halajul navelor. (< fr. haleur) Vezi definitia »

HIDATOCÓR, -Ă adj., s. f. (plantă) care se răspândește prin intermediul curenților de apă. (< lat. hydatochorus) Vezi definitia »

CREATÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (cel) care creează, care fundează ceva. II. s. m. (în concepțiile religioase) Dumnezeu, ziditorul (lumii). (< fr. créateur, lat. creator) Vezi definitia »