bogát (-tă), adj. – 1. Avut, înstărit, cu dare de mînă. – 2. (Urmat de în sau de) Care are din belșug, plin. – 3. Luxos, foarte valoros. – 4. (Înv.) Numeros, în cantitate mare. – Var. (Mold., Trans.) bugăt, adv. (destul, suficient). Mr. îmbugat, megl. bogat. Sl. bogatŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Lexicon, 34; Cihac); cf. bg. bogat, alb. bugat. De remarcat că în nici o limbă romanică nu s-a păstrat cuvîntul lat. care exprimă eceastă noțiune. Der. bogătan sau (Trans.) bocotan, s.m. (bogătaș); bogătaș, s.m. (persoană cu multă avere); bogătate, s.f. (Trans., bogăție); bogăție, s.f. (cantitate abundentă de bunuri materiale); îmbogăți, vb. (a deveni bogat); îmbogățitor, adj. (care îmbogățește, folositor). Vezi definitia »

SIGILÁT, -Ă adj. Care are un sigiliu; plumbuit. [< sigila]. Vezi definitia »

NEASORTÁT adj. v. BĂLȚĂTURĂ. Pată de culoare deschisă la animalele bălțate. ♦ Obiect colorat țipător, cu culori multe și neasortate, încărcat. [DEX '98] Vezi definitia »

DEZILUZIONÁT, -Ă, deziluzionați, -te, adj. Înșelat în așteptări; dezamăgit, decepționat. [Pr.: -zi-o-] – V. deziluziona. Vezi definitia »

THAUMAT- v. taumat-. Vezi definitia »