țáică s. f. – (Mold.) Drojdie. – Var. Munt. țaic. Origine necunoscută. Legătura cu germ. Teig „aluat” (Scriban) pare îndoielnică. Vezi definitia »

DREZÍNĂ s.f. Vehicul, de obicei deschis, care servește mai ales la transporturi ușoare pe o linie ferată. [< fr. draisine]. Vezi definitia »

sorcovișoáră, sorcovișoáre, s.f. (reg.) sorcoviță. Vezi definitia »

OMILÉTICĂ s. f. disciplină teologică privind regulile oratoriei clerului. (< fr. homilétique) Vezi definitia »

FUNDĂTÚRĂ, fundături, s. f. Stradă, drum, uliță care se înfundă, fiind închisă la un capăt prin construcții sau printr-un taluz; fundac. – [În]funda + suf. -ătură. Vezi definitia »