cití (citésc, citít), vb. – A parcurge un text. – Var. ceti (înv.). Sl. čitati (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 57; Skok 65), de la čisti, – čitǫ „a cinsti, a citi”, care este etimonul lui cinsti. – Der. citanie, s. f. (lectură; înv., învățătură; astăzi, slujbă religioasă), din sl. čitenije, četanije; citeț, s. m. (cititor), din sl. čĭticĭ; citeț, adj. (lizibil), de la citi; citeală, s. f. (înv., lectură, studiu); citire, s. f. (lectură; enciclopedie, manual, carte de școală elementară); cititor, s. m. (lector). Vezi definitia »

CENTI- Element de compunere care intră în denumirea submultiplilor unităților de măsură pentru a exprima a suta parte din întreg. – Din fr.. it. centi-. Cf. lat. centum. Vezi definitia »

vaganti, s.m. Poet medieval de limba latina, ratacitor, care canta bucuria de a trai. V.goliard.-Din fr. vagant Vezi definitia »

CHIT͹, chitesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz., intranz. și refl. A socoti, a chibzui; a crede, a gândi. ♦ Tranz. A pune la cale; a plănui. 2. Tranz. A potrivi, a aranja, a rândui bine. – Din scr. kititi. Vezi definitia »

priveștí, priveștésc, vb. IV (reg.) 1. (despre lichide) a acoperi, a trece peste, a revărsa peste margini. 2. (despre țesături, materiale textile, obiecte confecționate) a tivi îndoind sau înnădind materialul; a întoarce, a dubla pentru a face o tivitură dublă; a coase două bucăți una peste alta; a însăila; a petrece una peste alta marginile unui obiect de îmbrăcăminte. 3. (despre șindrilă, șiță, scânduri) a fixa, a așeza (parțial) una peste alta într-un anumit fel; (despre bucăți de lemn, grinzi) a suprapune capele pentru a înnădi. 4. (despre obiecte, pereți) a astupa o crăpătură. 5. (în forma: privesti) a umbla încercând să nu fie observat. Vezi definitia »