Definita cuvantului schinciui
schinciuí, schinciuiésc, vb. IV refl. (reg.; despre copii) a plânge înăbușit, întretăiat; a scânci.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu schinciui
sâlhúi, -ie, adj. (înv.) păduros. Vezi definitia »
ZBREHUÍ2, zbrehuiésc, vb. IV. (Mold.; Var.) Zbihui. (din zbeg; cf. zbigui) Vezi definitia »
PROPOVĂDUÍ, propovăduiesc, vb. IV. Tranz. A răspândi, a propaga idei, concepții, doctrine (religioase); a predica. – Din sl. propovĕdovati. Vezi definitia »
cúi (cúie), s. n. – 1. Piesă mică turtită la un capăt și ascuțită la celălalt, diblu. – 2. Crampon. – 3. Cuier, cîrlig. – 4. Înțepătură, junghi. – Istr. cuñu. Lat. cuneus (Pușcariu 433; Candrea-Dens., 426; REW 2396; DAR); cf. alb. kuń (Meyer 215; Philippide, II, 639), prov. cunh, fr. coin, sp. cuño, port. cunho. – Der. cuier, s. n. (suport pe care se atîrnă obiecte de îmbrăcăminte); cuia, vb. (a fixa talpa la pantofi cu ținte de lemn); cuișor, s. n. (dim. al lui cui; cataramă; condiment alimentar aromat; plantă, Ribes aureum); cuișoare, s. f. pl. (nume dat mai multor plante ornamentale: Ribes aureum, Asclepias cornuti, Dianthus Carthusianorum, Dianthus chinensis, Caryophyllus aromaticus). Cf. încuia, descuia. Vezi definitia »
ștrăfuí2, ștrăfuiésc, vb. IV (reg.) 1. (reg.) a irosi, a consuma fără chibzuință. Vezi definitia »